Stomatologie Pediatrică (copii)

Dinții de lapte

“Dinții de lapte sunt acei dinți care nu au rădăcină, se strică repede și nu are rost să-i tratăm ca și-așa se schimbă.”

Din păcate, această idee preconcepută dăinuie și in ziua de azi. GRESIT!!!

Dinții de lapte sunt primii dinți care apar pe arcade: de sănătatea lor depinde trainicia dinților definitivi. E adevărat, au o viață scurtă, dar trebuie îngrijiți ca și cum i-am păstra pentru totdeauna. Este greu să obișnuiești copilul mic să se spele corect pe dinți. Dar nu este imposibil!!

Este foarte important să obișnuim copilul cu vizitele periodice la dentist, înainte să îl doară ceva.

Dințișorii de lapte sunt mult mai fragili și mai vulnerabili la atacul carios decât dinții permanenți. De aceea, depistarea din timp a unei carii și tratarea ei în stadiul incipient, ușurează mult munca medicului dar mai ales, scutește copilașul de episoade neplăcute precum durerea, masticația dificilă, mirosul urât.

Când apar dinții de lapte?

Dinții de lapte apar în gură de la vârsta de 6 luni, erupând câte un grup dentar la un interval de aproximativ 6 luni. Iată ordinea apariției:

• incisivii 6-12 luni
• primul molar 12-18 luni
• caninii 18-24 luni
• al doilea molar 24-30 luni

Pentru că există o mare variabilitate în timpul de erupție, vorbim de intervale și nu de date precise!!! Astfel, dacă primii dințișori apar pe arcadă la 4-5 luni de viață sau la 9 luni, nu înseamnă că este ceva în neregulă cu copilașul.

Nici vorba veche din bătrâni cum că, dacă dinții ies mai repede se strică mai repede, nu este valabilă. Dacă avem grijă de ei, vor fi sănătoși până la apariția dinților permanenți.

De obicei, primii dințișori care apar în gură sunt incisivii centrali inferiori (doi dințișori pe mijlocul gingiei de jos). Apoi apar incisivii centrali superiori (sus, pe mijlocul gingiei). Următorii sunt incisivii laterali superiori (sus, de-o parte și de alta a incisivilor centrali). Ultimii din grupul dinților incisivi sunt incisivii laterali inferiori (jos, de-o parte și de alta a incisivilor centrali). Frecvent se întâmplă ca acești dințișori să apară simultan. Nu este o problemă. Singurul care are mai mult de “luptat” este bebelușul: posibil să existe un disconfort mărit.

Există situații rare când bebelușul se naște cu dinți sau aceștia apar în prima lună de viață: dinți congenitali sau neonatali. Următorul dințișor care erupe este primul molar temporar: o măseluță care-și face apariția în spate, pe gingie, lăsând un spațiu liber (alarmant pentru unii părinți) după incisivul lateral. Este absolut normal acest spațiu: curând va fi ocupat de canin. De regulă, apar mai întâi măseluțele de jos, apoi cele de sus. Există posibilitatea ca ele să erupă deodată. După primul molar temporar este rândul caninului să completeze spațiul rămas liber între cei doi dinți amintiți mai sus. În jurul vârstei de doi anișori apare și al doilea molar, ultimul din seria dinților de lapte (în spatele primului molar temporar).

Avem dințișori, cum să-i îngrijim?

La finele perioadei de erupție a dinților de lapte copilașul are 20 de dinți în gură. Este momentul să învețe să numere până la 20, ajutat înde-aproape de părinți. Căci în perioada dentiției temporare părinții sunt cei care trebuie să depună eforturi considerabile pentru păstrarea sănătății orale a copiilor. Imaginația, jocul, competiția sunt doar câteva metode de a-l împrieteni pe copil cu periuța și pasta de dinți și cu cabinetul de medicină dentară.

ATENȚIE, copilașul trebuie să se spele pe dinți de plăcere, nu de frică!!! Periuța și pasta de dinți trebuie să fie adaptate vârstei copilului! Părinții trebuie să înțeleagă importanța îngrijirilor oro-dentare oferite copilului în această perioadă, modalitate prin care se poate obține o sănătate normală a acestor structuri, de-a lungul întregii vieți.

Specialiștii recomandă ca prima vizită a copilului mic la dentist să fie planificată la 6 luni de la naștere sau după erupția primului dințișor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 1 an. Se examinează atent gura micului pacient. Este recomandată și examinarea mămicilor, demonstrat fiind faptul că transmiterea Streptococului mutans de la mamă la copil este frecventă. Consilierea părinților în ceea ce privește îngrijirea dințișorilor proaspăt erupți este absolut necesară.

În această perioadă copilul își formează obiceiul de a-și suge degetul și/sau suzeta. Este absolut normal. Totuși, este bine de încurajat copilul să folosească suzeta, nu degețelul.

De ce? În momentul în care va trebui să-l dezobișnuim, va fi mult mai ușor să îndepărtăm suzeta. Degetul rămâne “la îndemână” toată viața. Există copii care păstrează acest obicei la vârste înaintate (7-8 ani). Sugerea degetului după terminarea erupției dinților temporari duce la apariția unor deformări osoase și dentare cu repercusiuni grave asupra dezvoltării generale a organismului. Dintre două rele îl alegem pe cel mai puțin rău.

Caria circulară sau caria de biberon

Folosirea improprie a suzetei și/sau a biberonului duce la apariția cariei circulare (carie de biberon). Este situația extrem de neplăcută când dințișorii de sus (incisivii centrali și incisivii laterali superiori) sunt distruși (“topiți”) până la nivelul gingiei. În funcție de gravitatea cazului, pot fi antrenați și alți dinți.

De ce este considerată o situație gravă din punct de vedere al sănătății dentare?

Caria de biberon apare devreme (1-2 anișori), distruge dințișori care ar trebui să rămână sănătoși până la vârsta de 6-7 ani (când sunt înlocuiți de dinții permanenți), creează un disconfort atât copilului cât și părinților (estetic, masticator, fonetic), durere, mici abcese (punguțe de puroi la nivelul gingiei) și pune în pericol starea de sănătate a dinților permanenți prin infecțiile care se pot propaga prin aceste leziuni carioase.

Care este cauza?

Biberonul cu lichide îndulcite ținut în guriță în loc de suzetă (copilașul adoarme cu biberonul în gură) creează un mediu adorat de bacterii și pune în pericol integritatea structurilor dentare. De asemenea, suzeta înmuiată în miere, zahăr, lichide dulci va liniști copilașul pe moment, dar în scurt timp va afecta ireversibil dințișorii de lapte.

Importanța dinților de lapte

Ce se întâmplă dacă extragem dinții de lapte care nu mai pot fi tratați, care dau dureri și pot periclita starea de sănătate a dinților permanenți?

Dacă dințișorii de lapte se îndepărtează de pe arcadă cu mult timp înainte de perioada de erupție a dinților permanenți există riscul închiderii spațiului ocupat de dintele bolnav (dinții vecini se apropie). În felul acesta, dintele permanent care ar trebui să ocupe locul dințișorului bolnav nu va mai avea loc să erupă: fie va rămâne “blocat” în interiorul osului maxilar, fie va ieși acolo unde va găsi un pic de loc, într-o poziție necorespunzătoare, cu repercusiuni grave asupra stării de sănătate a aparatului dento-maxilar.

Înlocuirea dinților temporari

Acest proces este condiționat de diferențele de mărime între dinții temporari și permanenți. Apariția diastemelor și tremelor (spații între dinții de lapte, “dinții se îndepărtează unii de alții”), expresie a creșterii maxilarelor, asigură de obicei spațiul necesar pentru o înlocuire armonioasă. Alteori, mai ales incisivii inferiori, își păstrează în erupție poziția linguală, care se corectează spontan, sub influența presiunilor limbii, o dată cu creșterea maxilarelor. Este situația alarmantă pentru majoritatea părinților, când incisivii centrali inferiori de lapte nu au căzut încă și deja omologii lor permanenți își fac apariția în spatele acestora.

Înlocuirea dinților temporari se face în două etape:

• înlocuirea incisivilor 6-9 ani
• înlocuirea zonei de sprijin 9-12 ani
(canini, molari)